Psalmi

Psalmul 19
 1. Sa te auda Domnul in ziua necazului, si sa-ti fie scut numele Dumnezeului lui Iacob.
2. Trimita tie ajutor din locasul Lui cel sfant, si din Sion sprijineasca-te pe tine.
3. Pomeneasca toata jertfa ta, arderea de tot a ta bineplacuta sa-I fie.
4. Dea tie Domnul dupa inima ta, si tot sfatul tau sa-l plineasca.
5. Bucura-ne-vom de mantuirea Ta, si intru numele Dumnezeului nostru ne vom mari. Plineasca Domnul toate
cererile tale.
6. Acum am cunoscut ca a mantuit Domnul pe Unsul Sau cu puterea dreptei Sale.
7. Auzi-L-va pe Dansul din cerul cel sfant al Lui.
8. Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat.
10. Doamne, mantuieste pe imparatul si ne auzi pe noi, in orice zi Te vom chema.
 Psalmul 20
 1. Doamne, intru puterea Ta se va veseli imparatul si intru mantuirea Ta se va bucura foarte.
2. Dupa dorirea inimii lui i-ai dat lui, si de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
3. Ca l-ai intampinat pe el cu binecuvantarile bunatatii, pus-ai pe capul lui cununa de piatra scumpa.
4. Viata a cerut de la Tine si i-ai dat lui lungime de zile in veacul veacului.
5. Mare este slava lui intru matuirea Ta, slava si mare cuviinta vei pune peste el.
6. Ca ii vei da lui binecuvantare in veacul veacului; veseli-l-vei pe dansul intru bucurie cu fata Ta.
7. Ca imparatul nadajduieste in Domnul si intru mila Celui Preainalt nu se va clinti.
8. Afla-se mana Ta, peste toti vrajmasii Tai, dreapta Ta sa afle pe toti cei ce Te urasc pe Tine.
9. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc in vremea aratarii Tale;
10. Domnul intru mania Sa ii va tulbura pe ei, si-i va manca pe ei focul.
11. Rodul lor de pe pamant il vei pierde, si samanta lor dintre fiii oamenilor.
12. Ca au gandit rele impotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea sa stea.
13. Ca ii vei pune pe ei pe fuga si cu arcul Tau vei tinti capul lor.
14. Inalta-Te, Doamne, intru taria Ta; canta-vom si vom lauda puterile Tale.
 Psalmul 3
 1. Doamne, cat s-au inmultit cei ce ma necajesc ! Multi se scoala asupra mea;
2. Multi zic sufletului meu : " Nu este mantuire lui, intru Dumnezeul lui "!
3. Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu esti, slava mea si Cel ce inalti capul meu.
4. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit din muntele cel Sfant al Lui.
5. Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am ca Domnul ma va sprijini.
6. Nu ma voi teme de mii de popoare, care imprejur ma impresoara.
7. Scoala, Doamne, mantuieste-ma Dumnezeul meu; ca Tu ai batut pe toti ce-mi vrajmasuiesc mie in desert; dintii pacatosilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mantuirea, si peste poporul Tau, binecuvantarea Ta.
Si iarasi : Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am ca Domnul ma va sprijini.
 Psalmul 37
 1. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea Ta sa ma certi.
2. Ca sagetile Tale s-au infipt in mine si ai intarit peste mine mana Ta.
3. Nu este vindecare in trupul meu de catre fata maniei Tale; nu este pace in oasele mele, de catre fata pacatelor mele.
4. Ca faradelegile mele au covarsit capul meu, ca o sarcina grea au apasat peste mine.
5. Imputitu-s-au si au putrezit ranile mele de catre fata nebuniei mele.
6. Chinuitu-m-am si m-am garbovit pana in sfarsit, toata ziua mahnindu-ma umblam.
7. Ca salele mele s-au umplut de ocari, si nu este vindecare in trupul meu.
8. Necajitu-m-am si m-am smerit foarte, racnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, inaintea Ta este toata dorirea mea si suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, parasitu-m-a taria mea si lumina ochilor mei, si aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut; si cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Si se sileau cei ce cautau sufletul meu, si cei ce cautau cele rele mie graiau desertaciuni si viclesuguri toata ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.
14. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari.
15. Ca spre Tine, Doamne, am nadajduit; Tu ma vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Ca am zis, ca nu cumva sa se bucure de mine vrajmasii mei; si cand s-au clatinat picioarele mele, impotriva mea s-au semetit.
17. Ca eu spre batai gata sunt, si durerea mea inaintea mea este pururea.
18. Ca faradelegea mea eu o voi vesti, si ma voi ingriji pentru pacatul meu;
19. Iar vrajmasii mei traiesc si s-au intarit mai mult decat mine si s-au inmultit cei ce ma urasc pe nedrept.
20. Cei ce imi rasplatesc rele pentru bune ma defaimau, ca urmam bunatatea.
21. Nu ma lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te departa de la mine,
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.
 Psalmul 87
 1. Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat si noaptea inaintea Ta.
2. Sa intre inaintea Ta rugaciunea mea; pleaca urechea Ta spre ruga Mea, Doamne,
3. Ca s-a umplut de rele sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se coboara in groapa; ajuns-am ca un om neajutorat, intre cei morti slobod.
5. Ca niste oameni raniti, ce dorm in mormant, de care nu Ti-ai mai adus aminte si care au fost lepadati de la mana Ta.
6. Pusu-m-au in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra mortii.
7. Asupra mea s-a intarit mania Ta si toate valurile Tale le-ai adus peste mine.
8. Departat-ai pe cunoscutii mei de la mine, ajuns-am uraciune lor,
9. Inchis am fost si n-am putut iesi. Ochii mei au slabit de suferinta.
10. Strigat-am catre Tine, Doamne, toata ziua intins-am catre Tine mainile mele.
11. Oare mortilor vei face minuni ? Sau cei morti se vor scula si Te vor lauda pe Tine ?
12. Oare, va spune cineva in mormant mila Ta si adevarul Tau in locul pierzarii?
13. Oare, se vor cunoaste intru intuneric minunile Tale si dreptatea Ta in pamant uitat ?
14. Iar eu catre Tine, Doamne, am strigat si dimineata rugaciunea mea Te va intampina.
15. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu si intorci fata Ta de la mine ?
16. Sarac sunt eu si in osteneli din tineretile mele, inaltat am fost, dar m-am smerit si m-am mahnit.
17. Peste mine au trecut maniile Tale si infricosarile Tale m-au tulburat.
18. Inconjuratu-m-au ca apa toata ziua si m-au cuprins deodata.
19. Departat-ai de la mine pe prieteni, si pe cunoscutii mei, si cei de aproape ai mei s-au facut nevazuti.
 Psalmul 102
 1. Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul, si toate cele dinlauntrul meu, numele cel sfant al Lui.
2. Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul, si nu uita toate rasplatirile Lui.
3. Pe Cel ce curateste toate faradelegile tale; pe Cel ce vindeca toate bolile tale.
4. Pe Cel ce izbaveste din stricaciune viata ta; pe Cel ce te incununeaza cu mila si cu indurari.
5. Pe Cel ce umple de bunatati dorirea ta; innoi-se-vor ca ale vulturului tineretile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, si judecata tuturor celor ce li se face strambatate.
7. Cunoscute a facut caile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale.
8. Indurat si milostiv este Domnul, indelung-Rabdator si mult-Milostiv.v 9. Nu pana in sfarsit Se va iuti, nici in veac Se va mania.
10. Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre a rasplatit noua,
11. Ca dupa inaltimea cerului de la pamant, a intarit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dansul.
12. Pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri, departat-a de la noi faradelegile noastre.
13. In ce chip miluieste tatal pe fii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dansul.
14. Ca El a cunoscut zidirea noastra; adusu-si-a aminte ca tarana suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori.
16. Ca duh a trecut printr-insul si nu va fi si nu-si va mai cunoaste inca locul sau.
17. Iar mila Domnului din veac si pana in veac, spre cei ce se tem de Dansul;
18. Si dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pazesc asezamantul de lege al Lui
19. Si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le faca pe ele. Domnul in cer a gatit Scaunul Sau si Imparatia Lui peste toti stapaneste.
20. Binecuvantati pe Domnul, toti ingerii Lui, cei puternici la vartute, care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvantati pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceti voia Lui.
22. Binecuvantati pe Domnul, toate lucrurile Lui; in tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.
 Psalmul 142
 1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta.
2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric, ca mortii cei din veacuri.
4. S-a mahnit in mine duhul meu, in mine inima mea s-a tulburat.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.
6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant insetosat.
7. Degraba auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.
8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scoate-ma de la vrajmasii mei, Doamne ! La Tine am scapat,
10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul dreptatii.
11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu.
12. Si intru mila Ta vei sfarsi pe vrajmasii mei si vei pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.
 Psalmul 33
 l. Bine voi cuvnta pe Domnul n toată vremea, pururea lauda Lui n gura mea.
2. n Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blnzi şi să se veselească.
3. Slăviţi pe Domnul mpreună cu mine şi să nălţăm numele Lui mpreună.
4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.
5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze.
6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.
7. Străjui-va ngerul Domnului mprejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.
8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte n El.
9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.
10. Bogaţii au sărăcit şi au flămnzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi nvăţa pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune?

Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.
13. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor.
15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pămnt pomenirea lor.
16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.
17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul i va mntui.
18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea i va izbăvi pe ei Domnul.
19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
20. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi.
21. Mntui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc n El.

Manastirea Crasna

 

 † Patriarhia Româna
† Mitropolia Munteniei si Dobrogei
† Arhiepiscopia Bucurestilor
† Sfânta Manastire Crasna

Acasa arrow Resurse Ortodoxe arrow Sinaxar al Sfintilor Romani arrow Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Smirnum - 6 aprilie
PDF  | Imprimare |

  

Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Sirnum

6 aprilie

  

 

La începutul sec. al IV-lea, păstorea la Smirnum (azi Mitroviţa), reşedinţa provinciei romane Pannonia inferior, un episcop cu numele de Irineu. Acesta era tânăr, având familie şi copii de vârstă fragedă.

Datorită edictelor potrivnice credinţei creştine, în acea perioadă a început cea mai grea persecuţie cunoscută până atunci în Imperiul Roman. Astfel, printre cei arestaţi s-a aflat şi tânărul episcop Irineu. El a fost dus la judecată în faţa guvernatorului provinciei, pe nume Probus, care i-a poruncit Sfântului să se supună poruncilor împărăteşti şi să jertfească zeilor, lepădându-se de creştinism. Sfântul s-a împotrivit şi ca atare a fost ameninţat cu chinuri groaznice. Văzând aceasta, părinţii soţia şi copii Sfântului au început să se roage de el, ca să dea ascultare poruncii guvernatorului, plângând tinereţea şi frumuseţea lui. Dar Sfântul Irineu, cuprins de dragostea lui Hristos n-a răspuns rugăminţilor rudelor, ci le-a amintit că cel ce se va lepăda de Hristos, va fi şi el lepădat de Acesta.

Văzând că nu poate convinge pe tânărul episcop să se lepede de credinţa sa, Probus a poruncit ca acesta să fie aruncat în închisoare.

După un oarecare timp, guvernatorul l-a adus iarăşi la judecată pe Sfântul Irineu, insistând ca acesta să jertfească zeilor, pentru a fi cruţat de la alte chinuri. Acesta însă s-a arătat iarăşi neclintit în credinţă, ceea ce l-a înfuriat şi mai tare pe Probus, care a poruncit ca Sfântul să fie bătut cu vergi. În timpul îndeplinirii acestei crude torturi, Sfântul Irineu nu înceta să-l mărturisească pe Hristos, ca fiind Cel ce-l întăreşte în necazuri, şi căruia nu va înceta niciodată să-i slujească. Văzând acestea, Probus l-a ameninţat cu moartea, dar Sfântul, netemându-se de o asemenea pedeapsă, arătând că prin acesta se va învrednici de cămările cereşti ale Mântuitorului tuturor.

Vrând totuşi să-l determine să se lepede de credinţa creştină, Probus l-a întrebat pe tânărul episcop dacă acesta are familie şi copii, şi dacă nu îi este milă de ei. Sfântul Irineu a răspuns însă că are familie şi copii şi că îi iubeşte, dar că mai presus de aceştia, el iubeşte pe Cel care a spus că „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de mine; cel ce iubeşte mai mult pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”(Matei 10, 37). Astfel, Sfântul Irineu, luând aminte spre cer la Dumnezeu, dispreţuind amăgirile lumeşti, mărturisea că el nu cunoaşte şi nu are nici un părinte , afară de Dumnezeu.

În cele din urmă, mânios, Probus, văzând că nu-l poate convinge pe Sfânt să se lepede de Hristos, a poruncit ca să i se taie acestuia capul cu sabia, iar trupul să fie aruncat în râul Sava. Astfel, în anul 304, Sfântul Irineu a primit moartea ca pe o biruinţă asupra morţii, mulţumind lui Dumnezeu că s-a învrednicit de acest mare dar.

 

 
 
< Precedent   Următor >
[ Înapoi ]
© 2010 Manastirea Crasna